Elegie - I.L.Caragiale

Sarac, fara putere
În lume sunt ursit
Prin valuri de durere
Sa trec necontenit !

Am suflet ... dar suspine
Printr-însul trec mereu,
Precum trece prin vine
Al mortei fior greu ;

Caci el daca iubeste
Un dulce nenufar,
Iubirea-i se umbreste
De un dispret amar !

În van vreau prin iubire
Ferice sa ma fac:
Vai ! nu e fericire
Aici pentru sarac ! ...

O zi n-avui senina
În care sa traiesc ;
Viata-mi azi declina,
Ca floarea ma palesc !

Durerea mi-este mare,
Profund e al meu dor !...
O ! lacrime amare,
Grabiti! caci voi sa mor !...