27 mai 2009

Poveste(3)


***
Ochii negri fixau tabloul de deasupra biroului si mana nu vroia sa se miste,ramanea inerta pe foaie .
- Era verde , fata mea verde..murmura el .
O pata de culoare , de viata , de tinerete in mijlocul toamnei .”Verde crud ,verde crud , mugur alb si roz si pur...” recita ca pentru el , buzele ii tremurau si ochii ii sclipeau .Trebuie sa scriu , sa scriu despre ea chiar daca nu mai e aici , voi putea pana la urma sa scriu cele sase litere ..le voi da viata .
Mana se misca cu greu si sudoarea ii curgea pe fata .
“O fata cu parul negru se plimba intr-un tablou . In urma ei se dezintegrau culorile , caci ea era mai puternica decat ele . Statea aplecata deasupra unei ape . Asa am rugat-o eu sa se picteze , aplecata asupra apei , cu o mana agitand suprafata ei albastra si cristalina , zambind reflexiei sale .I-am spus sa zambeasca , pentru ca trebuie sa fie fericita cand se vede , nu are cum sa nu zambeasca cand isi vede chipul atat de dulce . Dupa multe impotriviri , a facut fata verde , si zambea , isi zabea siesi sau imi zabea mie...M-a rugat sa desenez eu Soarele , sa fiu eu cel care o lumineaza si o incalzeste . Dar eu nu sunt un pictor , am facut Soarele asa cum stiu de cand sunt mic , un cerc si niste raze imprejur . Arata intr-adevar ridicol in tabloul ei stilizat , dar ea insista ca arata perfect .”Se uita la tabloul nemiscat si isi dori sa fi fost acolo , langa ea .Sa isi vada si el chipul in apa , dar sa se indragosteasca la nesfarsit de chipul ei .
Read More

7 mai 2009

Poveste(2)


***

- Sa imi pictezi intr-o zi un tablou cu tine,spuse el zambind .

- Nu iti sunt deajuns in carne si oase , de ce mai ai nevoie si de o panza nenorocita ?

- Vreau sa vad prin ochii tai .Sa vad ce vezi tu cand te uiti in oglinda . Sa vad daca e aceeasi fata frumoasa pe care o vad eu . Dar ai sa te pictezi.. dupa cateva reguli impuse de mine .

- Oricum nu am un talent iesit din comun , dar daca tii neaparat , ma voi picta . Doar dupa indicatiile tale .

- Bine , vorbim noi alatadata despre asta , acum sa mergem la o plimbare . Nici nu iti imaginezi ce frumos e parcul , trebuie sa mai iesi din atelierul asta inghesuit , Doamne parca nici nu pot respira aici .

- Fiecare cu ce-i place , spuse ea scotandu-i limba copilaros . Uite , tu stai toata ziua in parcul ala si scrii si scrii , de parca ai reinventa Universul .

- Nu,iubito , Universul asta e prea putred pentru a fi reinventat . Eu creez alte lumi mai bune , alti oameni mai buni decat noi doi .

- Te pomenesti ca esti Dumnezeu , rase ea.- D-U-M-N-E-Z-E-U.Raspunse rar si raspicat , fixand-o cu privirea . Fara a mai spune un cuvant , ii lua mana mica intr-a lui si pornira catre parc .In parc era toamna tarzie si frunze cadeau si pe banci , si pe alei si pe pamantul umed si in suflete .
Read More

5 mai 2009

Poveste(1)


As vrea sa pot scrie din nou , frenetic , fara oprire ; mana sa imi tremure , sa nu apuc sa termin cuvintele din cauza atatora idei , sa se rupa penita , sa fac bataturi.As vrea sa pot scuipa din nou mii de file in fata nesimtirii si a inumanulu , in fata intregii fabrice de pseudo-oameni.Trebuie sa alerg din nou catre locuri mai bune si sentimente mai nobile , trebuie sa ma scald in cuvinte , in randuri , in cerneala si forme .Literele.. atat de simple.. a , b , c , d...dar cate Universuri iau nastere din ele! Cate sarutari , cate adieri de vant , cate vieti si cate morti... m-o-a-r-t-e . Cum se unesc , cum se impletesc doar pentru a forma un cuvant atat de simplu care denumeste ceva atat de profund , abstract si misterios .Mi-am cladit o casa din cuvinte , in care am si dormitoare mii , si bai , sufragerii , bucatarii ; casa e pe o insula si insula e doar un colt dintr-o lume de neinchipuit .Lumea mea ,a logosului e atat de reala , palpabila , nu e doar un vis nebunesc .Cum am creat-o intr-o clipa , o pot distruge la fel de repede . Am creat si oameni si flori si copaci si case si viata , le-am creat cu aceasta mana si acest stilou .Sunt Dumnezeu in lumea mea...D-U-M-N-E-Z-E-U. Sunt orice vreau , oricand vreau , sunt stapanul meu si al Univeruslui .Tin Universul pe degetul meu mic , daca suflu putin , se balanseaza si cade in foc . Si filele ard si cerneala dispare si dispar si copacii si florile si oamenii si viata .Si totusi tremur , tremur de fecare data cand incerc sa scriu un cuvant atat de simplu , sase litere , niciodata nu ies cum trebuie , niciodata nu prind viata .
Read More
Un produs Blogger.

© I'm in love with spring!, AllRightsReserved.

Designed by ScreenWritersArena