N’oubiez jamais...

....accelereaza!
cu parul in vant, voal negru aiurea zburand, piciorul ii apasa, mai tare.hotarat.muzica.... da, putin mai tare decat normalul de inainte.stop.telefonul, suna.il ia, il arunca pe geam.accelereaza.se intreaba

-ce fac?

-pai...ce sa fac, bine.ma duc sa vizitez morminte.

zbura.impropriu spus...nu stiu daca in vid sau in prea plinul lumii care tocmai murea.prea multa materie in jur si oricum nu simtea, pt ca nimic nu mai bate in ea.tine strans in mana stanga o batista albastra.o mai flutura aiuristic dar se vede puterea cu care tine de ea.esarfa ii zboara usor de la gat, pe fereastra.nu mai e.vantul.o mai aud din cand in cand fredonand joe cocker.asculta si accelereaza continuu.cata precizie, probabil tinta e atat de precisa incat nimic n o poate impiedica.in fine, ajunge.un foisor.se indreapta hotarata spre banca din stanga.se aseaza'n genunchi in fata ei si isi spune replica de parca o avea pregatita pt un auditoriu stabil-Iti vizitez mormantul, pt ultima data.ce amintire neconsumata esti tu...Desface batista....amintiri incinerate zboara,se amesteca, o ametesc.

-Si acum?Se saruta si nu simt nimic.Vezi, amintirile noastre ma dor.Fa'le sa simta..Nu, ele sunt goale de mult.E toamna, marti...Ce vara nociva,ce prost.

-Ce am?

-N'am nimic.

-Sigur?

-Probabil asta e efortul.Sa il iubesc fara sa stie, prostul.

[si a inchis ochii]O aud si acum fredonand in masina...N'oubiez jamais.Stateam in dreapta ei, incolora....

" N'oubliez Jamais

It's In Your Destiny

A Need To Disagree..."