Poveste(3)

***

Ochii negri fixau tabloul de deasupra biroului si mana nu vroia sa se miste,ramanea inerta pe foaie .

- Era verde , fata mea verde..murmura el .

O pata de culoare , de viata , de tinerete in mijlocul toamnei .”Verde crud ,verde crud , mugur alb si roz si pur...” recita ca pentru el , buzele ii tremurau si ochii ii sclipeau .Trebuie sa scriu , sa scriu despre ea chiar daca nu mai e aici , voi putea pana la urma sa scriu cele sase litere ..le voi da viata .

Mana se misca cu greu si sudoarea ii curgea pe fata .

“O fata cu parul negru se plimba intr-un tablou . In urma ei se dezintegrau culorile , caci ea era mai puternica decat ele . Statea aplecata deasupra unei ape . Asa am rugat-o eu sa se picteze , aplecata asupra apei , cu o mana agitand suprafata ei albastra si cristalina , zambind reflexiei sale .I-am spus sa zambeasca , pentru ca trebuie sa fie fericita cand se vede , nu are cum sa nu zambeasca cand isi vede chipul atat de dulce . Dupa multe impotriviri , a facut fata verde , si zambea , isi zabea siesi sau imi zabea mie...M-a rugat sa desenez eu Soarele , sa fiu eu cel care o lumineaza si o incalzeste . Dar eu nu sunt un pictor , am facut Soarele asa cum stiu de cand sunt mic , un cerc si niste raze imprejur . Arata intr-adevar ridicol in tabloul ei stilizat , dar ea insista ca arata perfect .”Se uita la tabloul nemiscat si isi dori sa fi fost acolo , langa ea .Sa isi vada si el chipul in apa , dar sa se indragosteasca la nesfarsit de chipul ei .