As vrea sa pot scrie din nou , frenetic , fara oprire ; mana sa imi tremure , sa nu apuc sa termin cuvintele din cauza atatora idei , sa se rupa penita , sa fac bataturi.As vrea sa pot scuipa din nou mii de file in fata nesimtirii si a inumanulu , in fata intregii fabrice de pseudo-oameni.Trebuie sa alerg din nou catre locuri mai bune si sentimente mai nobile , trebuie sa ma scald in cuvinte , in randuri , in cerneala si forme .Literele.. atat de simple.. a , b , c , d...dar cate Universuri iau nastere din ele! Cate sarutari , cate adieri de vant , cate vieti si cate morti... m-o-a-r-t-e . Cum se unesc , cum se impletesc doar pentru a forma un cuvant atat de simplu care denumeste ceva atat de profund , abstract si misterios .Mi-am cladit o casa din cuvinte , in care am si dormitoare mii , si bai , sufragerii , bucatarii ; casa e pe o insula si insula e doar un colt dintr-o lume de neinchipuit .Lumea mea ,a logosului e atat de reala , palpabila , nu e doar un vis nebunesc .Cum am creat-o intr-o clipa , o pot distruge la fel de repede . Am creat si oameni si flori si copaci si case si viata , le-am creat cu aceasta mana si acest stilou .Sunt Dumnezeu in lumea mea...D-U-M-N-E-Z-E-U. Sunt orice vreau , oricand vreau , sunt stapanul meu si al Univeruslui .Tin Universul pe degetul meu mic , daca suflu putin , se balanseaza si cade in foc . Si filele ard si cerneala dispare si dispar si copacii si florile si oamenii si viata .Si totusi tremur , tremur de fecare data cand incerc sa scriu un cuvant atat de simplu , sase litere , niciodata nu ies cum trebuie , niciodata nu prind viata .
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu