Libertatea

Libertatea are gust de cirese rosii…dupa urechile iubitei/iubitului.

Gust de pace si entuziasm, palpitand precum aripioarele fragile de fluture.

Te intrebi daca esti cu adevarat liber atunci cand poftesti la aer si inima inca iti bate dezorientata, iar colturile gurii sunt bosumflate si visatoare.

Daca ai avea un sevalet, ai putea picta viata. I-ai putea spune pe nume, ai gasi cuvinte care sa ajunga si la celalalt prin inima.

Imagini de diapozitiv, fotografii statice ce captureaza chipuri si le ucid viata din privire, tablouri care te absorb in trecutul lor, franturi de fraze din conversatii pe care ti le amintesti cand bei un frappe dupa-amiaza sau un vin rosu, singur, privind stelele. Prins printre oglinzile acoperite ale domnisoarei Havisham, intorcandu-te mereu la aceleasi amintiri. Uitand sau nu.

Libertatea e ceea ce ti se intampla cand nu te mai intorci…nici cand esti “prins” de figuri rigide ale prezentului…nici cand alergi inaintea ta din vis in vis, ca o gargarita.

Libertatea e cea care te lasa sa fii.