Sa zicem ca totul este perfect.Da hai sa radem umpic ; perfect ? Ai frate ca nimic nu e perfect.Daca nu e nimic perfect ,iar perfectul nu este bun la ce naiba ne mai chinuim sa fim perfecti?
Poate incerci sa te dezmeticesti din rutina zilnica si iti aduci aminte de Craciun;de zilele pline de emotii si zapada,de rosata din obraji.Da,da,da,acea rosata pe care o capatai imediat ce ajungeai pe partiile de sanius.Alea da vremuri .Mai ai sania de cand erai mic(a)? Daca da,atunci esti un fericit,uita'te la ea si cu siguranta vei rade in sinea ta aducandu'ti aminte de trantele pe care le luai in mislocul derdelusului sau de strigatele dinaintea "decolarii".Cum iti suna acum "Partieeeeeeeeeeeeeeeee!" ?Ei bine chiar a meritat sa fii copil,sa nu ai treaba cu ce se intampla "afara",sa fii fericit mereu,sa ai zambetul pe buze in orice situatie.Totusi,ce ar fi daca ne'am propune sa raspundem fiecarei priviri cu un zambet?Ei bine cu siguranta am fi considerati umpic nebuni,dar asta e.Totusi o data cu venirea zapezii (deci nu imi place zapada) imi propun sa zambesc mai mult (si nu ironic) ,si sa las in urma tot.Voi incepe cu amintirile...
Am gasit niste versuri pe care probabil multi si le amintesc:
