29 noiembrie 2008

Read More

Ploua.


E cam urat weekendu'l asta. Ploua.Stau in casa pentru ca nu am incotro si beau un ceai fierbinte...e bine sa ploua si sa stai in varfu patului cu un ceai bun,aromat;desi mi'ar fi placut mai mult sa ies cu fetele in oras si sa fie soara(ca ieri).Ahh ce bine a fost ieri la scoala... distractie ,soare,tot ce e puteam mai bine.Am cantat vai tu,toata clasa(desi eu nu am voce,se mai intampla) in fata directei bla,bla,bla.A fost una din zilele alea bune la scoala...toti eram fericiti fara sa stim de ce, dar am presupus ca ne'a cuprins deja spiritul sarbatorilor de iarna... asa ca ne'am lasat in voia emotiilor de fericire si am ras pana la epuizare , am cantat , am ascultat muzica , ce sa mai the best day of november :X
Totul e gri afara,sau mai degraba maroniu... nu imi place deci ,vremea asta ma linisteste.Le'as invita pe fete la un ceai at my home dar nu cred ca s'ar deplasa nici una pe plaoie la mine asa ca imi pastrez ideea in cap si nu o dezvalui fiindu'mi frica sa nu refuze...
Asa ca ma retrag di nou in pat ,imi iau calculatorul... si ori ma uit la un film ori vorbesc cu fetele, chestii d'astea gen inspiratie de moment.
Read More

18 noiembrie 2008

N’oubiez jamais...



....accelereaza!
cu parul in vant, voal negru aiurea zburand, piciorul ii apasa, mai tare.hotarat.muzica.... da, putin mai tare decat normalul de inainte.stop.telefonul, suna.il ia, il arunca pe geam.accelereaza.se intreaba

-ce fac?

-pai...ce sa fac, bine.ma duc sa vizitez morminte.

zbura.impropriu spus...nu stiu daca in vid sau in prea plinul lumii care tocmai murea.prea multa materie in jur si oricum nu simtea, pt ca nimic nu mai bate in ea.tine strans in mana stanga o batista albastra.o mai flutura aiuristic dar se vede puterea cu care tine de ea.esarfa ii zboara usor de la gat, pe fereastra.nu mai e.vantul.o mai aud din cand in cand fredonand joe cocker.asculta si accelereaza continuu.cata precizie, probabil tinta e atat de precisa incat nimic n o poate impiedica.in fine, ajunge.un foisor.se indreapta hotarata spre banca din stanga.se aseaza'n genunchi in fata ei si isi spune replica de parca o avea pregatita pt un auditoriu stabil-Iti vizitez mormantul, pt ultima data.ce amintire neconsumata esti tu...Desface batista....amintiri incinerate zboara,se amesteca, o ametesc.

-Si acum?Se saruta si nu simt nimic.Vezi, amintirile noastre ma dor.Fa'le sa simta..Nu, ele sunt goale de mult.E toamna, marti...Ce vara nociva,ce prost.

-Ce am?

-N'am nimic.

-Sigur?

-Probabil asta e efortul.Sa il iubesc fara sa stie, prostul.

[si a inchis ochii]O aud si acum fredonand in masina...N'oubiez jamais.Stateam in dreapta ei, incolora....






" N'oubliez Jamais

It's In Your Destiny

A Need To Disagree..."
Read More

16 noiembrie 2008

Proconsul - Povestea noastra





Read More

15 noiembrie 2008

Masca



-Stii ca o sa mor, nu?
-Si mai stiu, ca toti murim, indiscutabil...
-O sa ma tii in brate in seara asta?
-Si-o sa te iau de mana.sa stau cu fruntea lipita de’a ta.
-Cand n’o sa mai simti respiratia mea umeda pe pielea ta, sa stii ca it’s over.
-De ce mori?
-Pentru uneori, este cazul
-De ce nu pot sa vad prin tine?
-Pentru ca sunt de nevazut.stii cum aveam o pelerina invizibila ?
-Si...o mai ai??
-Am ramas cu o parte din ea.e ca o masca acum....voi n’o vedeti.
-Mai ai timp sa’mi spui povestea ei?
-Povestea ei ti’o las tie.piticJ
-Si daca in masca ramane o parte din tine?
-Inauntru nu mai e nimic.a ramas decat masca.atunci cand o sa’ti apartina...o sa uit ca exist.o sa’ti raman amintire sau nici macar....
-O sa conserv o parte din tine, promit.
-Sa’ti amintesti de mine...
-Da.o fata fara vene si o lume cu cerul de oglinda,asa te percepeam noi.calcand incet, apasat, lasand urme oriunde.
-El o sa ma caute prin ochii altora, fara regrete. nu ma va gasi.se va pierde de mine si tot ce’o sa i ramana o sa fie un manuscris de intalnire cu nebunia mea. Imi placea cand ramanea copil. Si ne pierdeam prin lumini de gari intarziate, alergand de mana printre masini obosite, taximetristi cu priviri grele....Ma saruta nevinovat. Radem copilareste si fugeam pe strazi, sa prindem ultimul tren....
-Cine e el?
-Se termina.ramani langa mine te rog![ imi spuse cu zambetul pe buze.]am raspuns.
-Promit ca o sa’l caut.
-Nu, se va intoarce singur la mine.Atunci cand o sa’i lipseasca simtirea.Atunci cand o sa fie gol, mai gol decat mine si’am sa’i scriu povestea.Povestea mea a fost impregnata de el in ultima celula care se zbate in mine.
Mi’am dezlipit fruntea, brutal...in nefiinta. Copila se uita speriata, cu lacrimi ce i se inodau in barbie....Mai departe, am uitat.
O imagine amplificata de zgomotul sirenelor ii ramase intiparita.Avea 12 ani si tinea o masca strans la piept.
-Promit ca o sa’ti cant povestea...
Read More
Un produs Blogger.

© I'm in love with spring!, AllRightsReserved.

Designed by ScreenWritersArena